Я люблю красивую московском метро

Am spus mai multor persoane cu care s-a întâmplat să intru în discuție despre educația copiilor noștri că îmi doresc foarte mult ca în programul (și așa destul de încărcat) să mai încapă și lecțiile de limbă rusă, la un moment dat. Aproape fără excepție, am citit mirarea pe chipurile fiecărui interlocutor, iar unora ceva mai îndrăzneți chiar a trebuit să dau un răspuns întrebării "ce să mai facă cu limba rusă acum?”


Nu este important răspunsul pe care îl dau mereu același, ci gândul meu întors peste ani într-una din sălile de clasă ale Școlii Generale nr. 5 din Galați, la orele de limba rusă ale unei profesoare dăruite cu harul îndrumării copilului. Acolo, cu un altruism incredibil, doamna Bodomoiu Natalia făcea tot ceea ce depindea de dânsa pentru ca noi să fim mai aproape de cultura rusă, de tot ceea ce știa că vine din fibra sănătoasă a unui neam cu o istorie glorioasă.


Dintre toate materialele didactice pe care le folosea pentru a ne capta atenția, păstrez cu mare drag amintirea fotografiilor și a diapozitivelor cu imagini din metroul moscovit, dar și poveștile acestui dascăl pripășit pe meleagurile noastre, tânjind mereu la locurile pe care le lăsase în urmă. Inima ei de rusoaică veritabilă plătea în acest fel tributul propriei obârșii. Așa am ajuns să păstrez într-un colț ascuns al sufletului dorința de a vizita măcar o dată în viață acest momument fabulos al arhitecturii mondiale, înglobând în el soluții tehnice pe care și acum mulți dintre specialiști le socotesc supranaturale.



Defapt, acest articol pe care îl aveam de mult timp în minte, m-am hotărât să-l scriu astăzi după ce zilele trecute am avut ocazia unei revelații. Via FaceBook, Anca Lupes m-a pus față în față cu Impact Fuze, pe YouTube. Sunt ruși și sunt incredibil de vii. Am înțeles că și ei mă cheamă să întâlnesc Moscova. Poate chiar înaintea altei dorințe de a vizita, cu mult mai apăsătoare.

Я люблю мать Россия!