Nu am să pot niciodată să le știu pe toate, însă unele întâmplări au darul de a mă întrista, numai pentru că îmi măsoară într-un mod dureros distanța dintre orașele între care viața m-a împărțit.
Mama Anei m-a invitat la un altfel de chat, concret și totuși subtil, o încercare de descoperire a unor revelații întâmplătoare între „Sahare și fântâni”. Distanța folosită că scuză mă face să nu fiu între cei care îi prețuiesc slova scrisă, cuvântul privit ca un cub de granit impasibil în fața timpului. Asemeni unui Sisif modern, Angela Ribinciuc ne invită într-o mastaba a gândurilor sale, numită concret și analtic "cArtESENTE 5”.
Mi-e gândul acolo, împăcat cu distanța care se substituie omului, aruncându-mi în față, cinic, concretul unei situații care depășește dorința omului arhimede, devenit subit un simplu substantiv comun: "Nu atinge cuburile mele!”
De-aș găsi înainte să mor o scurtătură către "fructul soarelui"...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu