Astăzi am făcut mai multe fotografii în grupa buburuzelor din grădinița gimnaziului Romulus Guga. Copii încă imaculați la gând, cu zâmbete sincere sau cu întristări prea puțin fățarnice. În timpul în care îi îndemnam să zâmbească obiectivului m-a străfulgerat un gând: fiecare generație își cerne sita nemiloasă, alegând după criterii numai de ea știute pe care să-l ridice, meritat sau nu, și pe care să-l secere, să-l vândă nenorocirii.
Aceasta este imaginea unui moment în care copiii aceștia zâmbesc și nimic rău nu pare posibil să li se întâmple. Sunt încă aproape aceeași plămadă, abia pornită a dospi. Curând, puși în forme diferite, sau poate doar datorită neșansei lor de a tăia calea năpastei, acești copii vor porni în căutarea continuă a orizonturilor fiecăruia. Abia într-un final viața o să le arate fiecăruia, mai devreme sau mai târziu, o singură dată, linia de final.
I-am privit și i-am îndemnat să zâmbească gândului meu în acest moment nemuritor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu