M-am trezit în dimineața asta cu niște gânduri atât de amestecate, cu atât de multe chipuri din trecut îngrămădite pe retina mea încât am fost tentat să mă abandonez resemnării, asemeni celui căzut în prinsoarea frigului, aflat în voia fantasmelor hipotermiei, când fericirea este accesibilă, numai opiul să-l ai la mai puțin decât o jumătate de întindere de mână.
M-am trezit, totuși, iar frustrările tinereții risipite au năvălit să muște direct din suflet, la întâmplare, nemilos și inutil.
Doar sunetele erau mereu aceleași...
sâmbătă, februarie 11
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu