
M-am trezit în dimineața asta cu niște gânduri atât de amestecate, cu atât de multe chipuri din trecut îngrămădite pe retina mea încât am fost tentat să mă abandonez resemnării, asemeni celui căzut în prinsoarea frigului, aflat în voia fantasmelor hipotermiei, când fericirea este accesibilă, numai opiul să-l ai la mai puțin decât o jumătate de întindere de mână.
M-am trezit, totu
și, iar frustrările tinereții risipite au năvălit să muște direct din suflet, la întâmplare, nemilos și inutil.
Doar
sunetele erau mereu aceleași...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu