În urmă cu un an primeam de la Lia una dintre primele cărți poștale, însoțită și de un set de fotografii din Suedia cea subjugată de ger.
De prisos sunt uneori cuvintele, lucru pe care ni-l demonstrează și frumosul om roșu, cel care aproape că nu mai srie pe blog.
Un răsărit, un pod, la Stockholm, multe gânduri...
6 comentarii:
Si mie imi e dor de Lia care scria des pe blog, dar acum traieste asa de mult si de frumos in offline incat parca e inutil sa ii cerem sa puna in cuvinte atata bine :)
Pe unul dintre cei mai buni prieteni actuali am apucat să-l cunosc exact printr-un circuit de schimb de ilustrate.
Foarte frumos!
Un arc peste timp şi o foarte frumoasă fotografie.
@Denisa:
Poate ca o sa reusim sa ne ducem sa o vizitam, sa vedem ce se intampla acolo.
@Max Peter:
Si noi am initiat in urma cu un an campania "cartoane umblatoare" tot din dorinta de socializare offline, dar si ca sa promovam scrisul de mana.
@abbibal:
O Suedie mult prea indepartata.
Trimiteți un comentariu