Ce ducem acasa

Nici noi nu mai stim. Am asistat la un meci mai mult decat dezamagitor, cel jucat cu CFR Cluj, marcat de gafe aproape incredibile ale unor jucatori care in urma cu doua sezoane faceau adevarate minuni, intr-o discretie ireala. Echipa juca serios, eficient, avea idei si rezultate concrete. Era pe val.
Cu siguranta este in firea lucrurilor ca suisul sa aiba si coboras, insa ceea ce se vede in acest moment la Otelul Galati seamana mai mult cu o prabusire a unui avion de lupta, cu scufundarea unei corabii care stia, putea, sa isi tina calea, in ciuda tuturor stihiilor abatute asupra-i.

Ne-au ramas in minte scenele din finalul meciului Otelul Galati - CFR Cluj in care debandada din cadrul clubului a iesit la iveala si a fost mai mult decat evidenta: la ciocnirea dintre Cristian Sarghi si Sergiu Costin, extrem de serioasa si care putea avea urmari dramatice, accesul ambulantei pe teren s-a putut face abia dupa cateva minute, timp in care sansa la viata a insemnat prezenta de spirit a unuia dintre cei care au patruns pe teren. Pentru o fosta campioana, un club care a respirat aerul din Champions League, aceasta intamplare poate sa aiba semnificatia dezastrului iminent.
La cateva zile dupa aceste evenimente am mers la unul dintre antrenamentele de pe terenul de joc. Atmosfera apasatoare facea din acest spectacol ad-hoc un exercitiu de rezistenta la stres. Se vedea cu ochiul liber ca o etapa s-a incheiat si ca este nevoie de o schimbare, dar nu una facut doar de dragul schimbarii. Cocotat pe o pasarela, privind inspre jucatorii din teren, unul dintre cei mai inflacarati suporteri ai lor a pus o intrebare mai actuala si mai justificata decat oricand: "Ce-i cu voi?"
Acum cateva minute am aflat ca neamtul a plecat. Cu toata tristetea pe care o resimtim, cum am putea sa nu-i multumim lui Dorinel Munteanu? Cand o sa mai putem sa ducem acasa bucuria unei victorii, speranta unei noi reusite?

Cu iPad-ul în Sistem

Pe ultima sută de metri ne-am hotărât să ne schimbăm parola de pe ghișeul.ro pentru a putea participa la tombola organizată de către Primăria Târgu Mureș, la inițiativa și datorită perseverenței doctorului-primar Dorin Florea. .
Orice început de drum este dificil iar reticențele sunt un balast greu de urnit. Cu toate acestea, orașul nostru este în fruntea celor care pornesc pe acest drum, al colectării taxelor și impozitelor, dar și a amenzilor cu ajutorul cardurilor bancare.

Vineri, chiar înainte de a porni către blogMeet-ul din Brăila, o să fim în Piața Trandafirilor la concertul pe care primăria l-a pus la cale cu ocazia intrării în Sistem.

Să ne țineți pumnii strânși, că tare bine ne-ar sta cu un iPad între noi, macar de data asta!
.

Întâlnire de grad 0, Galaţi - 10 septembrie

Este o bucurie sa afli ca se intampla ca bloggerii din Galati si Braila s-au hotarat sa se vada la ochi. Evenimentul urmeaza sa se intample in data de 10 septembrie, pe faleza Dunarii din Galati, locul in care am lasat Fructul soarelui in urma cu unsprezece ani, atunci cand m-am decis sa ma mut din orasul in care m-am nascut.


Dorinta este mare, iar daca o sa se poata, o sa fim si noi acolo, si poate chiar si pe stadionul Otelul, ca sa-l incurajam pe Dorinel Munteanu in confruntarea cu fosta sa echipa, CFR Cluj.












Cu exact o saptamana in urma, i-am reintalnit pe cei pentru care am suferit si ne-am bucurat, in egala masura, in campionatul trecut. Acum, plini de speranta asteptam momentul in care sa le cantam, indiferent de rezultat, “you’ll never walk alone”, pentru ca anul asta Galatiul este fruntea!

Cine mai vrea să meargă cu noi?
.

O victorie cu gust de înfrângere

Nu poate să ne acuze nimeni pentru că am sperat ca echipa gălăţeană să câştige. Trăim cu speranţa ca echipa oraşului în care trăim să reuşească să se menţină în prima ligă, însă nu putem să nu recunoaştem că visul cu iz de Champions League este atât de ademenitor încât am suferit atunci când l-am văzut pe Dorinel Munteanu plecând cu capul plecat. Jocul îi dădea dreptul să spere măcar la un punct, dar nu a fost să fie. Iar fotbalul se joacă pe goluri.
Cum să te împarţi între două echipe pentru care simţi (deja) aproape la fel, iar diferenţa o face doar faptul că una dintre ele are şansa unei performanţe care părea imposibilă? Cum să nu te bucuri pentru că FCM Târgu Mureş se poate salva de la retrogradare tocmai datorită acestor trei puncte? Cum să nu te gândeşti că poate tocmai aceste trei puncte ar putea să lipsească visului cu iz european? Un vis care nu este doar gălăţean, iar dovada suntem noi, suporterii care am trăit emoţia primului meci pe stadion la această înfruntare fraticidă (cel puţin pentru sufletul nostru cel împărţit între cele două oraşe).


Poate că, peste ani, această confruntare nu o să mai aibă o miză la fel de mare, sau poate că va ajunge să aibă loc chiar în Champions League. Viaţa este o permanentă luptă între mărire şi decădere, dar pentru moment o să trăim cu sufletul strâns la fiecare partidă a războiului gălăţean pentru coroana cu lauri. Iar dacă viitorul va dovedi că aceste trei puncte nu au reuşit să frângă aspiraţiile fotbaliştilor de la Dunăre, atunci victoria - înfrângere de astăzi va deveni cea mai fabuloasă partidă pe care am trăit-o împreună, tată şi fiu, împărţiţi în egală măsură între două iubiri.

Hai, Oţelul Galaţi! Europa nu ţi-a întors spatele. Încă se mai poate!
Neamţul nu şi-a spus încă ultimul cuvânt!

Un neamţ la Târgu Mureş

După ce noaptea trecută a poposit în Braşov, echipa Oţelul Galaţi a ajuns astăzi în Târgu Mureş şi a efectuat antrenamentul oficial, la aceeasi ora cu cea a meciului de mâine.

Am fi putut merge mult mai devreme la un meci, însă nu am mai fi avut această şansă, poate unică pentru fiul meu, să vadă înfruntându-se echipele oraşelor de suflet, dintre care una este foarte aproape să îşi câştige dreptul de a intra în Europa pe cea mai râvnită dintre porţile performanţei sportive: Champions League.

Dar cea mai mare bucurie este chiar întâlnirea cu unul dintre cei mai mari fotbalişti din toată istoria fotbalului românesc. Dorinel Munteanu este un adevărat model, un om despre care am să-i pot vorbi oricând copilului meu, tocmai pentru seriozitatea cu care face tot ceea ce îşi propune.

Echipa Oţelul Galaţi îşi clădeşte atât de sănătos o istorie încât te face să crezi că este numai un vis frumos. Cum să conduci campionatul fără vedete arogante? Am fost uimiţi de amabilitatea tuturor componenţilor echipei, de atenţia cu care s-au aplecat asupra copiilor. Aşa ar trebui să fie campionii cărora să le cânţi cu lacrimi în ochi ”You'll never walk alone” mai ales atunci când sunt înfrânţi! Să-ţi curgă lacrimile şi să cânţi, spunând tuturor că numai ei sunt ai tăi, necondiţionat şi definitiv.

Copile, asta înseamnă echipa! Să nu uiti niciodată!
.