luni, mai 10

Soseste Maestrul in cetate

In majoritatea diminetilor, drumul catre gradinita se face in mare viteza. Ne-am obisnuit sa fim primii. Aunci cand nu reusim, suferim!

Cam pe la jumatatea drumului exista un loc pentru afisaj, de unde mai aflam cine si cu ce treburi mai vine pe la noi prin sat. Probabil ca exista si un Dumnezeu al provincialilor, daca ii acceptam ca specie distincta. Spun aceasta pentru ca am vazut un afis care le eclipseaza pe toate celelalte. De pe acel afis, un chip atat de luminos transmite o liniste atat de necesara in aceste vremuri. Nu pot sa nu remarc faptul ca si invitatia pe care o face este la fel de potrivita cu ceea ce se intampla in jurul nostru. Ne cheama sa vedem “Egoistul” de Jean Anouilh. Acest OM ne cheama sa ne arate o fata a egoismului, tocmai dansul, cel care a reusit sa palmuiasca de atatea ori nesimtirea si badarania.
Cand am trecut ultima data prin Bucuresti, in fuga, am intrat si pe aleea pe care, ani la rand, a calcat Stefan Iordache, doar pentru a incerca sa respiram acelasi aer, chiar si peste timp. A fost un scurt moment de liniste. Copilul nu stie cine este “strainul” pe care l-am vizitat, dar, in timp, o sa afle. Pentru el pastrez o inregistrare dintr-o emisiune trista, o inregistrare care poate sa fie o buna pilde pentru oricine:


Puteti sa vedeti aici, cea mai reprezentativa scena din aceasta piesa:

“Maestrul Beligan, Egoistul”


Maine, intr-o alta cetate, un alt maestru aduce sunetul pe care il ascultati, intr-o cutiuta de lemn, lacuita.
(pe MixPod ruleaza Joshua Bell, cel care concerteaza la Bucuresti, maine)

6 comentarii:

Cristian Lisandru spunea...

Am văzut piesa, merită... Dar când este vorba despre Radu Beligan nu se mai pune problema dacă merită sau nu... Să aveţi o zi cât mai bună!

kokoriko spunea...

pacat de nea Fanica
s-a dus prea repede

ana spunea...

acum, doar atit pot sa ascriu:

ma bucur pt voi !
:)

mai vb, sper!!!

Virtualkid spunea...

CRistian Lisandru: Multumesc pentru urare!

kokoriko: ...si prea discret!

ana: si noi ne bucuram sa te vedem pe la noi!

elena marin-alexe spunea...

Maestrul....nu a fost egoist de loc cu noi, deoarece ne-a alocat o mare parte a inimii lui si cel mai mult timp din viata sa.
Mi-a p-lacut mult articolul tau!O zi frumoasa!

Virtualkid spunea...

Elena Marin-Alexe: Multumesc pentru apreciere. Am simtit nevoia sa am pe acest blog si o "lectie de generozitate".

Unde iți trimit depeșă?

Vreau adresa ta de e-mail:

Delivered by FeedBurner