miercuri, octombrie 20

Sufletul lemnului

Ne cautam prieteni care sa mearga alaturi de noi in incercarea de a organiza un eveniment memorabil, iar sosirea lui Maxim Belciug in Targu Mures sa fie inceputul unei povesti, o poveste atat muzicala, cat mai ales o poveste despre aspiratii.

Saptamana trecuta am vizitat un loc binecuvantat de Dumnezeu, cu oameni care isi duc crucea vocatiei cu aerul sacrificiului ritualic.
Fabrica de instrumente din Reghin este un loc in care lemnul vine tacut, asemeni unui recrut care abia leapada vesmintele civile, dar de unde pleaca inobilat cu puterea cantecului. Am intalnit oameni care dramuiesc sufletul lemnului, asezand in fiecare cutiuta de lemn atat cat trebuie pentru a putea imparti bucuriile muzicii.

Am vizitat sectiile in care am putut sa vedem etapele insufletirii instrumentelor. Am vazut cutii neinchise, grifuri neslefuite, mecanisme si accesorii inerte. Toate asteptau sa fie puse laolalta. Cata diferenta este intre piesele disparate si cele inglobate intr-un instrument, iar diferenta o face bucuria lutierului care da viata lemnului.

Unul dintre ei este nenea Bazgan, un om care aduna anii cu multa discretie, asezandu-i asemeni notelor pe portativ, si care, in ciuda anilor tot mai multi, este cel care duce "HORA" mai departe.

Si tot nenea Bazgan este primul care a intrat si in hora noastra.

6 comentarii:

Cristian Lisandru spunea...

Felicitări pentru postare... Asemenea texte şi asemenea mesaje sunt din ce în ce mai rare. E bine că "Hora" merge mai departe, aşa cum poate, bănuiesc, fiindcă nimic nu mai este uşor în aceste vremuri... Gânduri bune, ştrumfilor!

angi spunea...

O vizita de neuitat pentru voi!
Putere de munca fiecarui om ce pune atata suflet in munca lui!
Sa dea Dumnezeu cat mai multi oameni alaturi de voi in Hora!

doctorul spunea...

frumoasă poveste, destule amintiri pentru mai tîrziu, cele bune ...

Virtualkid spunea...

Cristian Lisandru:
Cristian, HORA merge mai departe in ciuda vremurilor tulburi pe care le traim. Chiar daca reuseste tot mai greu sa isi pastreze meseriasii adevarati, am fost surprinsi sa vedem o fabrica vie, o fabrica tacuta, dar plina de reverberatii...
Este un loc in care istoria sunetelor se scrie mai departe.

Virtualkid spunea...

angi:
Vizita a avut doua scopuri foarte precise: sa discutam despre un eventual sprijin pentru concertul lui Maxim, dar si ca sa vedem cum se nasc instrumentele.

Virtualkid spunea...

doctorul:
Pentru amintiri ne luptam cu cea mai mare ardoare.

Unde iți trimit depeșă?

Vreau adresa ta de e-mail:

Delivered by FeedBurner