Woodstock, trei zile de...

.... muzica si pace.
Una dintre cele mai interesante lecţii despre vis şi împlinire este o întâmplare petrecută cu patruzeci şi unu de ani în urmă: doi tineri au o idee în care cred (mai puţin decât urma să se dovedească a fi rezonabil ), doi tineri au banii cu care vor să facă ceva. Nu se cunosc. Cel mai "bătrân" dintre ei nu împlinise douăzeci şi şase de ani. Este mult? Este puţin?


The New York Times şi The Wall Street Journal publică un anunţ steril, aproape neconvingător: "Tineri cu capital nelimitat în căutare de oportunităţi de investiţii interesante, legitime şi propuneri de afaceri".

Tinerii cu buzunarele goale văd anunţul şi prind curaj. Nici ei nu credeau că se poate, dar, curajul tinereţii îşi spune cuvântul: nu aveau nimic de pierdut. Aveau toată viaţa înainte. Propun tinerilor cu banii ceva mărunt, incredibil de mic în comparativ cu ceea ce urma să se întâmple.
Au reuşit să semneze cu Creedence Clearwater Revival, apoi totul a fost incomparabil mai simplu. Începuse legenda pe care nu o conştientizau: pe proprietatea unui fermier obscur, Max Yasgur, în apropierea cătunului White Lake, în oraşul Bethel, New York urmă să vină "povestea".
Până la urmă, pe aceea pajişte s-au înghesuit o jumătate de milion de oameni, trei sferturi de milion fiind nevoiţi să se întoarcă, după ce s-au convins că nu mai pot înainta. Pe parcursul zilelor de 15, 16 şi 17 august, pe scenă amplasată la ferma lui Yasgur au cântat cele mai cunoscute nume ale vremii. Este vorba despre 32 de recitaluri live. Oficial, a început la ora 17:07, cu un concert al lui Richie Havens. Abia fusese eliberat condiţionat. Printre piesele cantate si "Freedom".

Ceea ce a urmat este istorie, o istorie pe care vreau să o fac cunoscută fiului meu, chiar dacă el urmează să crească într-o altă cultură şi cu altă intensitate. Totuşi, el trebuie să afle despre Arlo Guthrie, Joan Baez, Santana, Janis Joplin, The Who, Jefferson Airplane, Joe Cocker, Crosby, Stills, Nash & Young şi mulţi alţii.

Cine poate să spuna ce s-ar fi întâmplat dacă Beatles,Doors,Led Zeppelin,Jethro Tull,Bob Dylan nu ar fi refuzat să fie prezenţi ?

Nimeni! Absolut.... nimeni! Nici măcar Michael Lang, John P. Roberts, Joel Rosenman şi Artie Kornfeld, cei patru tineri din 1969.

John Roberts a murit în 2001.
Joel Rosenman este managerul unui fond de investiţii.
Michael Lang nu moare de foame, dar trăieşte mai mult din amintiri.
Artie Kornfeld pare să fi rămas "ideea" de la Woodstock. Dovadă stă lista interminabilă a colaborărilor din domeniu artistic.

Iron Maiden si turismul ecumenic

Îmi scrie un cunoscut astăzi şi mă întreabă dacă ştiu ceva despre trenurile speciale pe care le-a introdus CFR-ul pentru enoriaşii care înfruntă canicula şi merg în pelerinaj la praznicul Adormirii Maicii Domnului, în special spre Mănăstirea Nicula. Tradiţia confirmă faptul că an de an, pelerinajul atinge aici cote maxime, oamenii venind din toate regiunile ţării, dar şi de peste graniţe, pentru a lua parte la slujbele hramului şi pentru a se închina Icoanei Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului.

Anul acesta, sărbătoarea coincide cu un eveniment aşteptat de un alt tip de "enoriaş".
Tot la Cluj sosesc în pelerinaj..... fanii Iron Maiden.

Vă închipuiţi aceste trenuri supraîncălzite de canicula ucigătoare, în care, de la geamul aceluiaşi vagon, mixtura ciudată de "enoriaşi" se întind ca peştii la soare după o gură de aer proaspăt.

Încurcate sunt căile Domnului!

Alcătuite după această reţetă, acestea chiar vor fi nişte trenuri foarte speciale. Oare ar mai intra şi caţiva "emo"?

Comandante Che Guevara

Daca ar fi trait, ar fi fost un batranel macinat de bolile al caror leac nu le-a cautat niciodata, chiar daca a fost medic. Ar fi fost neputincios si sfatos. Le-ar fi stiut pe toate si s-ar fi lasat cu greu combatut.

Daca ar fi trait, fotografia facuta de Alberto Korda la înmormântarea victimelor exploziei vasului La Coubre in data de 5 martie 1960 ar fi ramas intr-un sertar, ingalbenindu-se cu fiecare zi tot mai mult. Dupa jumatate de secol, cel mai probabil, s-ar fi pierdut.

Daca ar fi trait, acum ar dormi dupa petrecerea data de camaradul sau (fidel) la implinirea celor optzeci si sase de ani. Daca o mai fi in viata si el.

Totusi, nimic nu se intampla asa. A murit tanar, poate vandut chiar de catre cel la a carui petrecere nu mai are cum sa ajunga. Poate ca lui ii datoreaza nemurirea pe care a primit-o in schimbul tradarii. La fel ca si Tutankamon, tineretea lui jertfita inutil a fost pretul neuitarii, al transmiterii numelui sau din gura in gura.

Daca ar fi trait, ar fi fost un batranel fara poveste.


Si-a castigat legenda si a devenit un simbol al revolutiei naive, facuta (aproape) cu mainile goale. Nu este de mirare ca reuseste sa inflacareze mintile tinerilor de pretutindeni.

Che Guevara nu a fost vazut la inchipuita petrecere a lui Fidel Alejandro Castro Ruz, desi, spune multa lume, ii datoreaza legenda.

"-Alors, tu est economiste"
"-Non, je suis communiste!"(Che)
.

Ducu Darie

Omule, pomule!
Fa-ne tu un cadou si da-ne inapoi "Travelling circular".

Copilul meu are nevoie de cat mai multe modele.

Hai!... ca asteapta doi "domni bine"! Stii tu cat de dor le este de Gheorghe Dinica?
Emisiunea aceea era tot un fel de zbor, mai subtil.

Hai! fii uman, da-un ban, sa ma duc pan' la bacan.......

Lectia zborului

Suntem fascinati de orice poate sa zboare.

Nu poti sa alergi in toate locurile in care se intampla cate ceva. Ne-am fi dorit sa mergem la mitingul aviatic de la Brasov. Ar fi prea complicat, din cauza distantei.

Dar, am avut sansa aniversarii primului zbor fara motor, de la Cluj la Salistea Buzaului. In niste vremuri tulburi, un om isi pastra neatins visul zborului. Numele lui era Gheorghe Cucu. Membrii Aeroclubului Targu Mures au organizat cateva actiuni, ocazie cu care am mers si noi sa vedem cum se face parasutismul. Ii vazusem de multe ori, din oras, atunci cand ne faceam plimbarile obisnuite. De data asta am vrut sa-i vedem si la imbarcare.


Privind batranul avion, incepi sa te intrebi daca oamenii acestia nu risca prea mult. Si totusi, daca ii vezi atunci cand urca in avion, iti dai seama ca nu le pasa. Isi doresc saltul, iar altceva nu mai conteaza. Deloc!

Le-am urat succes, apoi i-am asteptat sa aterizeze la punct fix.
Cand s-au intors pe pamant i-am vazut mai tineri, mai frumosi, mai impliniti.

Aveau narile pline de zbor!

Caldura mare, mon cher!

Oare de ce scade atat de repede inghetata asta?
Acum este mare, imediat nu mai este ...deloc!
Sa fie vreo inselatorie?









O sa studiem problema intr-un cadru mai relaxat!

Amintiri, deja!

Cum trece timpul!

Cand am facut aceasta fotografie, Campionatul Mondial era atat de departe, noi inca mai speram ca o sa ne calificam, mingea nu parea sa fie atat de mica.

Nu stia nici "mama omida" ce-i aceea o vuvuzela.

Leapsa pentru parinti

Ma tot feresc sa inteleg ce este leapsa, dar, citesc la "chinezu" o chemare la "cetire din frageda copilarie". Cum sa nu ma bag? (Chiar ii chem si pe altii.)
Fac asta cu o postare mai veche, pe care o socotesc potrivita.
Intre timp, lucrurile au evoluat, mult!

Am reinceput lectiile! In urma cu aproape un an, reuseam performanta de a recunoaste douazeci si una de litere din douazeci si sapte. Pentru ca am simtit ca a slabit interesul, iar exercitiile incepusera sa fie mai dificile, am cautat alte lucruri potrivite invatarii. Nu o sa fortam nici acum, insa, vrem sa fim cititori, cat mai repede cu putinta. Se pare ca acum sunt sanse mai mari sa pastram cadenta. Zilele trecute am avut o discutie despre desenele pe care poate sa le vada la calculator si felul in care le gasesc. Pare sa fi inteles si el ca doar daca stiu literele pot sa fac asta.
Lectiile dureaza putin, uneori, cateva minute.
Cu toate acestea am reusit sa scriem (impreuna) cateva cuvinte.
Eu sant foarte fericit pentru ca ii sta creionul in mana foarte natural.
Sa fie intr-un ceas bun!

Tara cocorilor de hartie

La aceasta ora, Fatman era in drum spre Nagasaki, pregatit sa bulverseze orice intalnea in cale, sa curme destine si sa porneasca suferinte greu de imaginat. Zbura foarte sus, atat de sus incat nu avea cum sa intalneasca macar un cocor de hartie. Poate ca ar fi facut drumul intors. Poate! Oricum "demonstratia" fusese facuta. Era mai mult decat suficient. Si cu toate acestea, Grasanul zbura linistit, tratat cu atantia cuvenita unui VIP. Urma sa bata ceasul atator nenorociri care pluteau in aer, alaturi de el.

Totusi, daca tinem cont si de diferenta de fus orar, acum saizeci si cinci de ani, la aceasta ora, raul era savarsit, in ciuda inutilitatii cinice care i se putea atribui.

Nu s-a gasit nimeni sa rosteasca o scuza.



Cel mai probabil, astazi o sa aflam de la stiri daca ucigasul lui John Lennon poate sa-si caute urmatoara victima sau a refuzat si de aceasta data eliberarea conditionata. Intr-un alt fel, mult mai subtil, si acesta este tot un Fatman.... la fel de devastator.
Ramane mereu o portita deschisa: "Imagine"

Fear Of The Dark

Bruce Dickinson....

ieri a implinit cincizeci si doi de ani. Pentru multi tineri este un idol. Saptamana viitoare vine la Cluj. Sau nu?

Oricum ar fi, Georgiana merge sa verifice. Nu stim daca ne ia si pe noi.

"Fear Of The Dark"

Intunericul poate sa vina in orice secunda, asa ca este normal sa ne fie teama.

Mama I'm Coming Home

S-a nascut pe 6 august, 1948.
A fost declarata pe 8 august. Asa era in acele vremuri!

In anul 1982, pe 6 august sarbatoream pentru ultima data impreuna. Urma o operatie chirurgicala care se anunta dificila. S-a intamplat sa fie pe 8 august. A fost ziua in care am primit vestea despartirii care urma sa vina.

Mi-a fost mama, nu a mai apucat sa fie bunica.

Si pentru ca stiu ca nu poate sa vina, ma intorc eu cu gandul spre ea, bunica neintamplata a fiului meu.

Mama I'm Coming Home.

Nu mai publicam nimic in acest sfarsit de saptamana. Suntem acasa, la mama.

Hiroshima, my love

Inca este devreme sa inteleaga ce inseamna o bomba, mai ales ca pasiunea pentru avioane, elicoptere si, in general, pentru orice fel de vehicol eclipseaza orice.

Pentru ca acest blog este mai ales un instrument educativ menit sa ne fixeze temele discutiilor viitoare, punem si aceasta borna.

Generatiile de victime ale acestui eveniment ar fi avut dreptul sa rosteasca "what a wonderful world". L-au pierdut, intr-un mod abominabil.

Next, please!

Trei ani fara Florian Pittis

Iar de va fi, cum simt mereu de-o vreme,
Sa plec de-aicea, de la voi, curand,
Cand glasul tau vreodata-o sa ma cheme,
Voi reveni la tine din mormant.

Iar de va fi sa nu se poata trece
Pe veci pecetluitele hotare,
M-as zbate-ngrozitor in tarna rece,
Plangand in noaptea mare, tot maï mare.
.

Louis Armstrong versus Barack Obama

Fiecare dintre cei doi sarbatoriti au reusit sa depaseasca orice bariera. Fiecare dintre cei doi au influentat si mai influenteaza existenta noastra. Cei doi au ceva in comun: 4 august este ziua lor de nastere, chiar daca intre cele doua evenimente au existat nu mai putin de saizeci de ani.

Amandoi ne vorbesc despre o lume frumoasa, desi toata lumea stie ca ideea este utopica. Dar ei au invatat sa se spuna ceea ce ne place sa auzim.

Pana la urma.... si astia ne mint! What a Wonderful World!

Money talks

De sunt atat de rigizi functionarii bancari? De ce este atat de greu sa gasesti consultanti dispusi sa accepte si mici propuneri din partea clientului? De sunt atat de inutile dorintele celui care vine sa intrebe cum este mai bine pentru el, chiar daca aceste dorinte pot fi utopice? Cum sa ajungi in situatia de a propune asimilarea unui produs bancar nou, mai ales ca faci asta fara sa astepti o recompensa?

Bancherilor! In loc sa cautati noi metode prin care sa mintiti clientul (este foarte adevarat, prin omisiune!), in loc sa micsorati pana la invizibilitate acele paragrafe ale contractelor…. Mai bine ati incerca sa ascultati si oameni care au nevoi si, eventual, sa va adaptati unor nevoi pe care ei vi le semnaleaza.

Ni s-a intamplat sa primim mai multe propuneri de gazduire a unor linkuri platite pe blogul nostru. Pe unele le-am ignorat datorita specificului site-urilor care solicitau asta. Altora le-am raspuns, dar ni s-a parut modesta propunerea financiara care li se alatura.

Totusi, am primit si o propunere pe care suntem decisi sa o mai urmarim, cu dorinta de a o concretiza, daca este posibil.

Ne-am hotarat ca banii sunt ai copilului. Asa ca, aceasta este “pofta ce-am poftit”:


Si am plecat in pelerinaj, din banca in banca.

Am tras concluzia ca nicio banca nu vrea sa ne asculte si sa ne ajute, desi ar avea de castigat daca ar asculta si ar avea disponibilitatea de a lua in calcul asimilarea unui nou produs: “Cardul copilului virtual”. Intr-o lume in care copilul se aseaza la calculator inainte de a invata sa scrie si sa citeasca, nicio banca nu vrea sa renunte la atitudinea rigida!

Nu am atins toate bancile, insa ne-am pierdut speranta!
Cine este seful breslei ca sa mergem sa-i spunem vreo doua… poate ne ajuta el!






Georgiana mi-a amintit faptul ca astazi este ziua de nastere a lui James Hetfield. Cine mai vine la "bairam"?