Byron, catch and relase

Îmi este dragă o amintire din vremea în care îmi petreceam foarte mult timp împingând căruciorul. Eram stângaci, dar învățam repede, mai ales trucurile cu care să-mi calmez copilul atunci când începea să plângă. La un moment dat am reușit să găsesc o sumă de piese muzicale pe care puteam să le folosesc pentru o temeinică liniștire a guguloiului orăcăitor, motiv pentru care plimbările au devenit cu mult mai tihnite. Le-am salvat în telefonul mobil, iar când apăreau situațiile de criză le transformăm în baghetă magică.
Ieri, în timp ce stăteam pe net, simt cum îmi dă ghioante chinezu: cică vino mă cocoțatule ambasador la Byron, la Cluj sau la Brașov, că dau și o bere! Tulai! Mă uit pe hartă și văd că mă aflu puțin cam între cele două orașe; dar eu nu, nu mă domolesc, pun mână și îi scriu depeșă lu' frezatul chinezesc, doar-doar s-o dumiri el cum să le pună "o chedică moldovenească" băieților taman când fug ei mai tare între cântări, și să ne pomenim și noi cu pocinogul unui alt concert la Micul Ateneu Român. De, așa-i de sărbători, toată lumea visează mai cu spor. Altfel spus, le-am lansat băieților de la Byron provocarea de a face un popas în grădinița noastră, că n-o fi foc, că tot este în drum. Nada am pus-o! Acum, om vedea!
Bineînțeles că este o glumă, însă ce ar însemna viața fără speranță, fie ea nebunească. Dacă însă s-ar întâmpla ca aceste rânduri să ajungă acolo unde trebuie, atunci am avea șansa să retrăim, într-o altă interpretare, cea mai frumoasă zi a copilăriei noastre.

Aceasta piesă este legătură între cele două povești, liantul aproape perfect...
Domnilor și doamnelor, nu știm care ne sunt șansele de câștig, faceți jocurile!
.