Nu am multe amintiri legate de emoțiile dimineților din ziua sfântului Neculai. Cu siguranță, aceste întâmplări au existat, însă ele s-au pierdut undeva în urmă. Singură, barba moșului Neculai a reușit să-mi stăpânească mintea până la maturitate. Acum, dau mai departe această poveste copilului meu și aștept să văd cum o primește. Ne-am pregătit împreună ghetele și ne-am culcat cuminți numai după ce am privit încă o data pe fereastră căutând fulgii de nea.
Cu câteva minute în urmă, o poveste cu moșul și-a găsit locul între viitoarele amintiri ale unui copil. Cum să nu ai sufletul plin și împăcat, chiar și cu nescuturata barbă a moșului Neculai?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu