
Exista drumuri bolnave, pe care nu ai vrea sa orbecai niciodata, inzapezite, intortochiate si neumblate, ca niste locuri bantuite de spirite rele, dar exista si drumuri insorite, stralucitoare, la marginea carora ai vrea sa te opresti si sa te tolanesti, la soare, langa macii in floare.
Sunt drumuri care numai urca si drumuri care s-au saturat de atata coborare.
Drumurile sunt ca si oamenii, isi duc prin lume crucea, cu trufie sau cu resemnare, dupa caz.
Oare care sa fie “drumul drept”?
Aproape fara legatura cu textul:
Mamei mele ii placea foate mult de Julio Iglesias, cel care astazi implineste saizeci si sapte de ani. Imi place si mie! Ba chiar am sa-l bag la testul cu “turnesol” imediat ce devine posibil. O sa anunt daca l-a trecut!
8 comentarii:
Precum Uliţa Copilăriei...
"Exista drumuri bolnave, pe care nu ai vrea sa orbecai niciodata, inzapezite, intortochiate si neumblate, ca niste locuri bantuite de spirite rele, dar exista si drumuri insorite, stralucitoare, la marginea carora ai vrea sa te opresti si sa te tolanesti, la soare, langa macii in floare"
Îmi place să stau de foarte multe ori la margine de drum, pentru a-i privci pe cei care trec, la rândul lor, prin viaţă.
Gânduri bune, ştrumfilor!
Drumuri drepte nu exista... Stii cum se zice... Drumul spre iad, e pavat cu intentii bune ;) Imi place postarea.
asta e poate frumusețea, că nu ştii ce te aşteaptă după cotitură; e cam ca povestea cu bomboanele de ciocolată ale lui Forrest Gump.
Foarte fain articol! :)
Bibliotecarul:
...sau poate mai mult!
Cristian Lisandru:
Cred ca este omenesc sa te uiti in jurul tau, cu cat mai multa curiozitate, sa croiesti propriile tale povesti privindu-le pe cele care iti trec prin fata.
Lacrimi sterse:
Multumesc pentru apreciere.
Trimiteți un comentariu