duminică, mai 29

Rosturile, Buia Tiţa


Străbunica este unul dintre principalii beneficiari ai acestei călătorii. Anii nu mai aşteaptă şi au anunţat că îşi vor drepturile, într-un mod foarte direct şi fără echivoc. Nu mai aude aproape deloc, abia mai respiră, însă ochii au păstrat un soi de căldură pe care îl recunosc tocmai pentru că a existat întotdeauna. Privind-o în preajma strănepotului ei, nu pot să nu remarc o aură atât de intimă care vrea să protejeze cel mai tânăr mugur al neamului ei. Este căldură sângelui trecut din vlăstar în vlăstar, dar mai ales un ultim clocot de trufie a numelui care merge mai departe, semn că nu i-a fost trudă în zadar.

Pentru buia Tiţa propria trecere a timpului se măsoară în vizitele pe care mai reuşim să i le facem, fără să ştie niciodată dacă o să mai existe o altă dată. Restul este o aşteptare fara istorie... plină de rosturile pe care doar ea le mai ştie.

6 comentarii:

Anonim spunea...

are o privire aşa de caldă şi o faţă aşa de luminoasă şi frumoasă, încât dacă nu citeam şi articolul nici n-aş fi zis că e bolnavă. ce frumos ştiu bătrânii să-şi poarte boala...

Delia spunea...

Un gest frumos pentru un om minunat din viata voastra ! Pentru bunica nu mai conteaza decat un zambet , o vorba buna , o mangaiere ... Lucruri simple ce stau la indemana oricui !
Sa-i dea Dumnezeu putere sa poata purta povara anilor sai cu demnitate si fara suferinta prea mare!
Iar voua va doresc ca ultima vizita sa fie cat mai indepartata...

Bibliotecaru spunea...

Frumos zis... "Pentru buia Tiţa propria trecere a timpului se măsoară în vizitele pe care mai reuşim să i le facem"... şi, din păcate, adevărat pentru foarte mulţi bunici. Astăzi mă simt foarte vinovat faţă de bunicii care nu mai sunt...

anamariadeleanu spunea...

frumosi va gaseste soarele verii
:) :) ;i :* de 2x2

m.bancea spunea...

Da, bine zice puideblog: Cu câtă demnitate știu bătrânii să-și poarte povara. De-am putea să le urmăm exemplul...

Virtualkid spunea...

@puideblog:
I-am spus ca mergem inapoi peste o luna si mi-a raspuns ca nu crede sa-i mai foloseasca ....

@Delia:
Asa a facut toata viata ei: o luat "putinul" care i-a fost dat si s-a bucurat pentru el.

@Bibliotecarul:
Poate ca nu este putin, fie si numai faptul ca le pomenim numele, chiar daca nu mai sunt.

@anamariadeleanu:
Da ,da!
Si frumosi, si destepti... si modesti!

silavaracald:
Uneori ajungi sa te intrebi daca nu sunt inconstienti si sfarsesti prin a te simti si mai vinovat pentru ca nici macar nu ai cum sa-i ajuti.

Unde iți trimit depeșă?

Vreau adresa ta de e-mail:

Delivered by FeedBurner