Just one of our babysitters

Astazi este ziua de nastere a uneia dintre divele "generatiei google". Implineste douazeci si noua de ani.

Mie nu-mi place, insa, a trecut de "turnesol". Se numara printre cei pe care copilul ii cere la auditii, alaturi de Kraftwerk, Queen, Alanis Morissete sau Iris. Nu am idee care sunt criteriile dupa care le judeca. In majoritatea situatiilor, se intampla ca si in cazul cavalerilor medievali invinsi in turnir. "Place".... "nu place". Scurt, direct! Copilul, in mod instinctiv, ii urca in patul lui Procust.

Nu as fi scris despre aceasta aniversare daca nu mi-ar fi atras atentia doua articole, unul cu subiect aproape grotesc, altul chiar amuzant. Ambele, insa, vorbesc despre diferenta dintre ceea ce ni se baga pe gat, indiferent de metoda folosita. In final, ajungem sa ne placa, si, mai grav, sa facem si noi la fel.

O posibila concluzie: daca ai o poza buna, te-ai scos!

Intentii serioase

Acum sa vedem daca se mai ascunde.

Pai nu se mai putea altfel!

Prea mult am povestit....

"Yes, I'm gonna be a star!"

Un trecator

Eram in Bucuresti, pe langa magaziunul "Muzica". Asteptam sa apara baietii potentatilor vremii, cei care aveau viniluri cu Beatles, Pink Floyd, Motorhead, Ac/Dc, Queen, Iron Maiden, sau Deep Purple. Le gaseau langa birourile lor din cires, la fiecare intoarcere a parintilor de "afara". Le ascultau si ni le vindeau noua, celor care doar le visam. Oricum soseau altele, intr-o saptamana, doua.

Stateam sprijinit de perete, asteptand sa apara "prada". Atunci l-am recunoscut in multime pe Gerula, doar ca arata altfel. Avea un trenci gri si o palarie asortata. Nu se grabea, nu zambea. Iar Bastus nu era cu el.

Au trecut doi ani de cand l-a rapus un cancer faringian. Se pierde cu fiecare zi care trece, la fel ca si o fotografie supraexpusa. Incet, incet, i se pierd tuşele. Sa-i laudam numele!

Boc ne serveste cu bomboane "Sugus"

Nu as fi vrut sa scriu despre asta, insa, astazi este ziua lui Ali Baba, seful de fatada al celor patruzeci de hoti. L-am gasit pe baricada si nu m-am indurat sa nu opresc pentru fiul meu o imagine a campionului imprumuturilor fara rost, a risipei dusmanoase.

Domnule premier, sa ai viata cat mai lunga, sa poti sa platesti si mataluta cate ceva din gonflabilele cu care ai umplut tara in timpurile electorale.
Stiu ca daca ti-ar fi pasat, nu ai fi aceptat pozitia de lacheu. Dar mataluta chiar esti lacheu. La multi ani si sa traiesti, sa faci casa in Mihailesti....

Poate am sa apuc ziua in care fiului meu o sa aiba parte de o lectie ca aceasta, iar tu sa fii Bastus si traind sa fii pedepsit pana la alungarea F.M.I.-ului din tara....

Linkul de mai sus duce catre un fragment dintr-un film istoric> Profesorul din aceasta scena, acum exact doi ani isi traia "ziua". Numele lui a fost Ilarion Ciobanu.

Webstock Awards

Participam la WebStock... si sper sa si .
Binenteles, o sa si castigam!

Dama cu camelii

Ieri am intrat pe blogul unei prietene virtuale.

Nu am mai putut sa citesc randurile scrise. Am revazut curtea casei tatalui meu in care exista un colt al hortensiilor. Albe.

M-am intrebat daca macar hortensiile vor fi supravietuit.

Articolul ei ne invita in Eden... undeva in Franta.

I Want To Break Free

I want to break free
I want to break free
I want to break free from your lies
Youre so self satisfied I don't need you
Ive got to break free
God knows God knows I want to break free

Daca nu s-ar fi stins, Fredy ne-ar fi indemnat si acum, la fel cum a facut-o cand traia.... La fel cum i-a atras si pe altii sa o faca.

"God knows God knows I want to break free". Only God!

La multi ani Freddie Mercury! Nu te-am uitat!

Live at Wembley, arena care a murit... si ea! Urma si Freddy, la scurt timp.

Schimb de stafeta

Citeam la un moment dat despre comunitatea de romani care lucreaza chiar la Microsoft Headquarters al lui Bil Gates. Astazi, cu atat mai mult cu cat abia am vorbit despre "generatia Google", imi vine sa ma intreb cati dintre ei ii datoreaza macar o parte din evolutia lor profesionala profesorului Grigore Gheba?

Cati? Cati mai pastreaza culegerea de probleme a profesorului de la a carui disparitie se implinesc sase ani?

"Pasiunea mea pentru matematici m-a subjugat de copil, marcandu-mi intreaga existenta. Ca elev, apoi ca student, iar mai tarziu ca profesor, nu m-am impacat defel cu insusirea superficiala a notiunilor de matematica, dar mai ales cu modul de prezentare de catre profesori, care sigur respectau manualele, neclare si confuze, pline de erori", spunea profesorul Grigore Gheba.

Ma intreb daca la Microsoft Headquarters exista, pe un raft, intr-un sertar, intr-un bagaj uitat intr-o magazie, macar o culegere cu paginile ingalbenite...

Ziua de nastere a unei generatii

Nu poti sa fii mare, fara sa fi trecut prin faza liliputana. Este un adevar axiomatic.

Cine ar fi banuit in 4 septembrie 1998, cand doi studenti ai Stanford University obtineau inregistrarea unei companii, ca acela este un moment istoric. Numele lor erau Larry Page si Sergey Brin . Va spune ceva macar unul dintre ele. Pentru foarte multi ele nu spun aproape nimic. Personal, nu cunosc nicio istorie legata de alegerea numelui companiei, nu stiu daca are vreo semnificatie, ceva care sa-i explice alcatuirea.

Ceea ce stiu , in schimb, este faptul ca acum acesta este numele unei intregi generatii.

Este numele generatiei fiului meu !

TeleEnciclopedia

Eram copil. In fiecare sambata, seara, urmaream "teleenciclopedia".

Intr-o seara am fost socat atunci cand, urmarind emisiunea, am aflat ca unul din patru oameni dezvolta o forma de cancer. M-am uitat in jur. Noi eram patru: parintii si doi copii. M-am intrebat atunci care sa fie "alesul" dintre cei patru... Nu aveam de unde sa stiu ceea ce avea sa urmeze.

Oameni buni! Viata trebuie sa treaca in fata oricaror orgolii! Pana acum, din cei patru membri ai familiei, l-am numarat si pe cel de al doilea care nu a reusit sa treaca "strunga".

Astazi am auzit un strigat!

Hai sa-l ajutam pe DAX. Hai sa incercam sa salvam un sunet!

VirtualKid a hotarat sa vireze primii sai bani castigati de pe urma unui link platit.
35 de dolari, virabili prin "paypal". Nu este mult, nu este putin!

Va rog sa intindeti mana omului care se simte singur cu boala! Sa-i aratam, impreuna, cat de mult se inseala...
.

Ultimul sosit

Robert este ultimul sosit in familia noastra.

Chiar daca el nu o sa duca numele nostru mai departe, este sange din sangele nostru.

Iar sangele, apa nu se face!

Nino Farina, pionierul vitezei

La 3 septembrie 1950, Emilio Giuseppe "Nino" Farina se incorona ca prim campion mondial la Formula 1. Urma sa fie “punctul mort superior” al carierei sale. O cariera plafonata numai de catre contextul istoric in care s-a plasat. Razboiul a schimbat multe destine, printre care si pe cel al lui Nino Farina. Totusi, norocul i-a suras, o singura data.

Tot ceea ce a urmat nu a fost decat o disperata cursa de revenire, cursa in care prudenta nu si-a mai avut locul. Era momentul in care se nastea si notiunea de "ordin de echipa". Pasiunea sa pentru viteza, dar mai ales dorinta revenirii in varful piramidei vitezei mondiale, a fost cea care l-a jertfit, la Marele premiu al Frantei, in 1966. Aici, in mod tragic, atingea "punctul mort inferior".

Oamenii atinsi de pasiune o urmeaza cu orice risc, dar daca vrei ceva cu adevarat, atunci nu trebuie sa abandonezi niciodata speranta, nici daca stii ca speri intr-o minune.

Olivier Panis

Francezii sunt oameni orgoliosi. Ei spun ca sunt cocosi galici.
Mi-a placut Olivier Panis, fara sa stiu de unde a venit aceasta simpatie. M-am bucurat atunci cand a invins pentru prima data, in al doilea sezon al sau in F1. Poate ca tocmai locul paisprezece pe grila de pornire m-a fact sa-l indragesc, nu stiu. Insa, l-am banuit ca urma sa devina un foarte mare campion. Castigase la Monte Carlo.
Din pacate, legendele noastre aveau o alta continuare.

Doua minute si sase secunde

Fiul meu, atat dureaza aceasta lectie de viata.



Daca ai sa ai rabdarea sa o asculti si sa o intelegi, atunci o sa avem raspunsul si la intrebarea zilei trecute.

Astazi se implinesc cinci ani de cand aceasta inteligenta a incetat sa mai lase urme.
.

A fost o vacanta

Nu pot sa uit cea mai frumoasa vacanta la mare, intr-un inceput de septembrie in care vara inca nu se dadea dusa si in care “Festivalul de film de la Costinesti” inca mai gasea finantare.

Aceasta era locatia in care filmul romanesc se culcusea vreme de o saptamana, intre marea nelinistita si tarmul suveran. Seara de seara, toate drumurile duceau la “teatru de vara” unde proiectiile se tineau lant. Acolo se ingramadeau si actorii, printre spectatori. Pe vremea aceea nu existau vedete si bodyguarzi. Salbatice timpuri! Adica sa te trezesti ca vine Gheorghe Dinica sau Stefan Iordache si te intreaba daca este liber locul de langa tine. Unul singur, ca nu-i ducea nimeni sacosa cu scoicile gasite pe plaja.

A doua zi, in “VOX”, aveau loc conferintele de presa ale celor “proiectati pe panza” in noaptea trecuta. Intrarea, libera si fara obligatia consumatiei. Adica realizatorii discutau si cu plebea. Tarabostes imparteau aceeasi masa cu comatii. Ce vremuri cu apucaturi usuratice.

La o astfel de intamplare, tanarul care eram s-a dus la microfonul adunarii ca sa puna o intrebare, dar, neobisnuit fiind cu multimile si cu discursurile, s-a fastacit. Atunci, observand momentul de blocaj, o tanara subtire ca o trestie si frumoasa ca un inger i-a intins o mana si i-a rostit cateva cuvinte linistitoare. Era aceeasi tanara pe care o stia dintr-un film drag si care coborase de pe ecran pentru a-l imbarbata. Adica “Septembrie” continua!



Apoi, vremurile s-au schimbat. Comatii nu mai stau la aceeasi masa cu tarabostes.

Tot atunci am baut o bere, ca baietii, la aceeasi masa cu Ovidiu Bose Pastina.
Merita si el un gand!