Noile aventuri ale capitanului Bosneaga

Povestile copilariei ne marcheaza intreaga existenta. Tocmai din acest motiv este bine sa te intorci, din cand in cand, prin locurile prin care ai mai trecut.
Turnul de televiziune din Galati este un alt exemplu.

Buna ziua Galati!

Aproape toata noaptea am calatorit, cu scurte pauze de tufis pentru pasagerul somnoros, iar pentru sofer cu pauze ceva mai lungi, de cafea. Dimineata, chiar cand urcam panta de la intrarea in Galati, somnul a disparut ca prin minune iar buna dispozitie si-a intrat in rol. Intr-un fel, ajungeam tot acasa. Am mers la trecerea bac si ne-am facut inviorarea impreuna cu cei cativa pescari pe care i-am intalnit. Racoarea diminetii si soarele abia rasarit ne-am intampinat ca pe niste oaspeti de seama. Cei cativa pasi pe care i-am facut pe faleza Dunarii au alungat toate urmarile drumului de noapte din care tocmai iesisem. Acolo am intalnit si un pestisor pe care l-am banuit a fi unul "de aur". Oare am facut bine ca l-am eliberat?
Buna dimineata Galati! Apoi, buna ziua!

Calatorim

Am plecat spre Galati. Chiar daca am folosit o fotografie mai veche, si acum, folosim acelasi culcus.
O noapte pe drum!

Domnul Vis

Orice nereusita te face sa iti pui intrebari despre puterile pe care le ai, sau despre cele pe care nu le ai. Ieri, am primit un telefon de la reprezentantul unei companii in care imi pusesem foarte mari sperante legate de implicarea sa in proiectul "Maxim". Nu poate sa participe la acest proiect, dar, lucru imbucurator, mi-a lasat portita deschisa pentru alte proiecte viitoare. Am fost abatut, chiar daca am avut foarte mult de lucru.

Si, dupa ce “domnul Vis”, bostanelul pe care tocmai l-am adus in casa noastra si-a facut treaba si “l-a adus pe mosul Ene pe la gene”, am primit un mesaj care mi-a amestecat trairile: unul dintre oamenii carora le-am cerut ajutorul, indiferent de forma, a decis sa nu mai astepte. A scris pe blog intr-un mod care mi-a redat entuziasmul initial. Acum cred din nou ca se poate.

Spre seara, un om delicat si foarte discret a facut acelasi gest. Cu asa prieteni, fie ei si virtuali, copilul meu poate sa doarma linistit, alaturi de “domnul vis”, poate sa isi doreasca orice.

Rabdare

Astazi nu am mai mers cu bicicleta la gradinita, ceea ce este ceva absolut neobisnuit. Pentru noi. Explicatia acestui fapt este acela ca, la pranz, inainte de somnul impus de ritmul cazon in care traim, mai aveam ceva de facut: am pus rasaduri de ardei gras,asa ca am folosit masina ca sa castigam timp. Daca totul merge bine, poate ca o sa avem cu ce sa-l rasplatim pe Mos Craciun, daca o sa treaca si pe la noi…… Suntem plini de surprize.

Si aceasta este tot o lectie…. Despre rabdarea de a-l astepta pe Mos Craciun!

Reteta este foarte simpla: pamant, samanta, apa, eticheta! .... iar restul, asteptare!

Strazile zadarniciei

Atunci cand imi este greu, atunci cand mi se pare ca orice as incerca sa fac, oricat m-as stradui, exista o mana care ma trage in adancuri, o mana care imi anuleaza bucuria unei ultime guri de aer, atunci imi vine sa merg pe strazile fara nume, sa plang in sinea mea, fara sa arat nimanui.

Putea sa fie altfel dar nu este! Iar strazile fara nume sunt mult prea departe, iar timpul este din ce in ce mai putin!

Oare cum o fi sa primesti in dar, doar pentru tine, o soparla verde?

Asa ajunge omul, cu ochii in lacrimi, sa uite ca si strazile, fie ca au nume sau nu, sunt tot niste drumuri, sunt tot niste carari care se intretaie cu altele. Cu toate acestea, si tristetea justificata nu este decat un potentator al viitoarelor bucurii. Daca le mai apucam!

Nu stim sa ne bucuram pentru cele pe care le avem! Si atunci, ne meritam soarta… Murim incet, umbland pe niste strazi care au nume, si atat: fugim!

Achtung Baby

In dimineata zile de 25 septembrie 1976, unul dintre elevii gimnaziului Mount Temple Comprehensive School din Dublin lipea un anunt la avizier. Cauta “cantareti pentru o formatie.
Numele elevului era Larry Mullen Jr, iar printre cei care s-au prezentat se aflau si Adam Clayton, Dave Howell Evans si Paul Hewson. Primele repetitii s-au desfasurat in bucataria lui Mulle. Se nastea una dintre cele mai fabuloase povesti ale muzicii, atat in privinta artistica, dar si in privinta atitudinii artistului fata de tot ceea ce se intampla in jurul sau. Poate ca influenta pe care a exercitat-o Bob Dylan asupra lor este fermentul care a construit in acest fel ceea ce astazi numim……

U2

Toti copiii ar trebui sa asculte U2, sa incerce sa inteleaga, iar mai tarziu sa isi doreasca sa si depaseasca. Toti copiii ar trebui sa-si inteleaga sintagma: U2 – One . Da, da, chiar si tu poti, trebuie (si) sa iti pese!
Si mai trebuie sa treaca prin viata stiind ce este aceea "Pride".

Arici (pogonici)

Am avut un sfarsit de saptamana atat de incarcat, cu drumuri la festivalul baloanelor, la Sovata, la Idrifaia...
Aseara, la intoarcerea acasa, in masina, s-a dormit cu spor. Ajunsi in fata blocului, ne-am trezit, si la propriu, fata in fata cu un "copil arici".
Si el parea destul de somnoros, asa ca l-am trimis si pe al sa "faca bubu", ca si noi, la casa lui.
Nu am stiut sa raspund la intrebarea serii: "ariciul sta si el la bloc?".

Vinil

Istoria tehnicii a consemnat la aceasta data, in 1887, lansarea primului disc plat de gramofon. Ceea ce a urmat, a fost o competitie asemanatoare cuceririi cosmosului. Unii dintre cei care s-au incumetat sa mearga pe acest drum au fost cu adevarat "sburatori".
In aceeasi zi, dupa optzeci si doi de ani, niste "gandaci" din Liverpool isi lansau ultimul album, iar imaginea care il insotea avea sa devina, poate, cea mai celebra...

Superman, un chinez ca tot romanul

Christopher Reeve, actor american de film, interpret principal în filmul “Superman” ar fi implinit astazi cincizeci si opt de ani, pretext foarte bun sa ma laud cu dadaca pe care i-am gasit-o fiului meu. Au tinute destul de asemanatoare.
Acum, toate activitatile se desfasoara mult mai lesnicios si mai placut. Copilul relationeaza bine cu numitul "Chinezu", asa ca il recomandam si altora.
Cei doi par sa aiba multe in comun, inclusiv "freza evolventica".
Chinezule! Ai grija ce il inveti pe copil! La noi in casa, meseria de babysitter este foarte periculoasa.....

Don't worry be happy!

Cat de frumoasa este copilaria atunci cand iti ofera spectacolul unei confruntari in apus.
Ce anume ar putea sa intreaca in frumusete acest dialog?

Visul oricarui scriitor

Ne-a ajuns, noaptea tarziu, darul lui Adelin.
Asa cum l-am avertizat, ne laudam la toata strada ca avem cartea lui, cu dedicatie.
Cred ca nici el nu spera sa aiba asa cititori.

Drumuri si oameni

Drumurile sunt asemeni oamenilor. Nascute si nenascute, altele doar dorite fara convingere. Unele sunt nedorite, justificat sau nu. Exista drumuri nascute stramb datorita unor cause obiective si altele care platesc inconstienta sau doar ignoranta celor care le dau viata. Unele drumuri se nasc frumoase si imbatranesc sau se prapadesc inainte de vreme, in timp ce altele, carora nu le da nimeni nicio sansa se ridica peste noapte, ca intr-o poveste a copilariei in care orice este posibil.
Exista drumuri bolnave, pe care nu ai vrea sa orbecai niciodata, inzapezite, intortochiate si neumblate, ca niste locuri bantuite de spirite rele, dar exista si drumuri insorite, stralucitoare, la marginea carora ai vrea sa te opresti si sa te tolanesti, la soare, langa macii in floare.
Sunt drumuri care numai urca si drumuri care s-au saturat de atata coborare.

Drumurile sunt ca si oamenii, isi duc prin lume crucea, cu trufie sau cu resemnare, dupa caz.

Oare care sa fie “drumul drept”?

Aproape fara legatura cu textul:
Mamei mele ii placea foate mult de Julio Iglesias, cel care astazi implineste saizeci si sapte de ani. Imi place si mie! Ba chiar am sa-l bag la testul cu “turnesol” imediat ce devine posibil. O sa anunt daca l-a trecut!

Bun somn!

Ce nu face omul pentru un somn bun?


Somnul continua la aceasta ora, dar intr-o pozitie mai fireasca!

Cadou neasteptat

Prietenul nostru, roackerul Adelin isi lanseaza astazi cartea "Razboaiele mele" la Muzeul Taranului Roman, chiar in Clubul Taranului.
Pentru ca are simtul umorului, o sa-l intrebam doua lucruri:
- cine a ales locatia?
- ce logo are pe frumosul tricou portocaliu?

Gandurile cele mai bune pentru "sburator".

Tocmai am aflat de pe blogul sau ca ne parasuteaza cartea cu o dedicatie speciala. Daca il tin muschii, il invitam sa o lanseze si la Targu Mures.

Sarpele alb din adancul purpuriu

Este foarte dificil sa povestesti cam ce simteai in urma cu douazeci de ani cand puneai mana pe unul dintre vinilurile lui. A cantat in Deep Purple si Whitesnake, ca sa numesc trupele de maxima rezonanta. A avut o stralucitoare cariera solo, fiind acompaniat de nume cu mare greutate in materie de chitara.


Postarea anterioara mi-a amintit faptul ca astazi este ziua sa de nastere. Bunicul David Coverdale implineste cincizeci si noua de ani.



Daca am putea, am imparti darul cu el, chiar daca suntem "perfect strangers".

O soparla duce-n spate

Echipa de sprijin incepe sa se contureze!



Astazi am primit un dar de la un foarte nou prieten virtual, cel care a si inceput sa se gandeasca la afisul evenimentului. Judecand dupa ceea ce am vazut ca stie sa faca, avem motive sa asteptam cu nerabdare.

Pana atunci, iata si darul: o soparla duce-n spate, o furnica jumatate!

Bun gasit

Am fost impresionat de cateva dintre reactiile pe care le-am avut dupa articolul de ieri si am sa povestesc despre ele.

Aflu de pe blogul prietenului care ne-a ajutat sa implinim trei ani intr-un mod sublim, anuntand ca o mana de nostalgici se aduna maine la “Preoteasa” ca sa-i pomenesca numele si sa-i cante cantecele celui pe care soarta l-a lovit crunt in urma cu zece ani, cu doua nenorociri, una mai mare decat cealalta.

L-am intalnit acum mai multi ani, pe sub coloanele blocului 6 din strada Ion Campineanu. Pleca spre Universitate, intr-o dupaamiaza ploioasa, cu un chistoc in coltul gurii. Ii cunoasteam aproape toate piesele. L-am salutat ca si cum mi-as intalnit colegul de banca din gimnaziu. Mi-a raspuns zambind si a trecut mai departe.

Astazi este ziua de nastere a celui care a pus bazele “Companiei de sunet”.
Valeriu Sterian nu a facut “nimic fara oameni”.
Unii dintre ai se strang , spre seara, la “Preoteasa”.

Camionul cu ciocolata

Viata este ca o cutie de fondante.
Asta as vrea sa invete fiul meu: sa stie ca deosebirile dintre oameni apar datorita puterii lor de a alege ceea ce li se pare a fi cel mai bun, dar si datorita dobandirii capacitatii de asumare a consecintelor unor alegeri nefericite.

Pana la varsta de trei ani si jumatate am reusit sa adunam destul de multe pilde, sa avem experiente care sa ne faca mai puternici si mai intelepti. Am cautat sa vedem oameni si locuri care inseamna ceva, sa cunoastem, sa intelegem ca orice poate fi atins, egalat si depasit. Nu este o trufie sa iti doresti sa fii primul daca inveti si lectia acceptarii infrangerii.

Fiecare om ajunge sa fie suma intalnirilor sale, sa fie suma a ceea ce poate sa culeaga de la fiecare dintre mentori sai. Ei sunt cei alaturi de care simti gustul victoriei, tot ei sunt cei care te ajuta sa treci peste esecuri. Ne nastem si murim singuri! Aproape axiomatic adevar, dar, intre aceste doua evenimente exista cutia cu fondante. Pentru fiul meu, deocamdata, aceste fondante le aleg si pastrez eu, pana in ziua in care personalitatea care se naste va dori sa-si faca singura alegerile. Pana atunci insa, doresc sa mai asez o fondanta in cutia atat de incapatoare: Maxim Belciug.

Nu am nicio experienta in organizarea unui astfel de eveniment, insa, m-am decis sa incerc imposibilul: un concert adevarat, cu public, cu afise raspandite in oras, cu interviuri si cu cronici in presa. Ceva imi spune ca am sa reusesc, chiar daca multi vor fi tentati sa se amuze.


Simt ca nu o sa fim singuri. Copilul meu si cu mine avem, deja, atat de multi prieteni virtuali incat putem sa invatam in fiecare zi cate o lectie despre impacare, credinta, rafinament, intuitie, seriozitate, pasiune, perseverenta, luciditate, pragmatism, atentie, echilibru, poveste, sensibilitate, intelepciune, ironie, dezamagire, poezie, risc, curaj, statornicie, zbor si prabusire.

Suntem niste oameni obisnuiti, nu avem geniul in buzunarul de la piept, insa vrem sa ne depasim conditia prin mentorii pe care cautam sa-i intalnim si prin prietenii pe care ii dobandim. Impreuna este mai simplu.

Echipa de organizare este in plin proces de formare, oricine poate sa ajute, oricat de putin, fie si numai cu un gand de speranta ca o sa reusim.

Trei dintre prieteni au si intins o mana cu care ne-au oferit:
- locul faptei;
- afisul;
- increderea.


Viata este ca o cutie de ciocolata! Niciodata nu stii ce gasesti in ea.

Suma victoriilor repurtate

Un manager bun intuieste valoarea unui vector publicitar eficient inca din fasa.
Noi o sa sutam mai bine decat Hagi, o sa ne tatuam mai putin (deloc) decat Mutu... si, cu siguranta, o sa pozam mult, mult mai bine decat Beckham.

Vine circul (2)

Acesta este unul dintre momentele care au declansat ceea ce urma sa se intample acasa, dupa un somn bun! Dimineata am fost intrebat: "nu putem sa luam si noi unul la fel?"
In acest mod simplu, mai adaugam o pagina la "rostul dorintelor neimplinite".
.

Vine circul

Nu mi-a placut niciodata sa merg la circ. Nici macar in copilarie. Tocmai din acest motiv ezitam sa fac verificarea (obisnuita deja) cu "turnesolul". A fost o seara electrizanta... asa ca mi-a fost mai usor sa trec peste dezinteresul meu, total.
Cred ca despre aceasta experienta o sa mai povestim, tocmai pentru ca sunt momente in care imi place sa remarc germenii personalitatii care se naste. Incepem sa avem gusturi diferite.
Si asta ma bucura, tocmai pentru ca nu pot sa stiu ce surprize ma asteapta in viitor!

Guitar force 1

Nu a cunoscut limite, nu a avut parte de ingaduinta pentru propriile excese. Totusi, a reusit sa fie cel mai bun.
Si astazi am sa va prezint un titan. Si el, ca toti ceilalti care au aparut intre personajele din “casuta piticului”, si Jimi Hendrix a trecut de proba “turnesol”.

Maine am fi putut sa-i spunem....
La multi ani, Jimi Hendrix, oriunde te-ai afla!
Ar fi putut sa fie un bunicut numai bun sa vina la Bucuresti, iar noi sa ne lamentam ca nu ajungem sa-l vedem... daca nu ar fi ales o cale mult mai periculoasa!

Doi ani de ecouri

"Remember a day before today
A day when you were young.
Free to play alone with time
Evening never came."


Tineretea este o stare de gratie, un moment in care limitele sunt relative.
Nimic rau nu se poate intampla. Nu exista absolute nimic sa nu poata fi corectat, innobilat.Toata viata este inainte!

Pentru Richard Wright, data de 15 septembrie este momentul in care nu a mai existat nimic inainte! In schimb, au ramas….. "Echoes".



"Why can't we reach the sun
Why can't we blow the years away
Blow away
Blow away
Remember
Remember"

Vioara discordiei

Astazi este ziua de nastere a lui Alexandru Tomescu, violonist roman castigator a numeroase premii nationale si internaţionale la festivalurile de muzica clasica; in urma unui concurs desfasurat in septembrie 2007, a castigat dreptul de la canta cu celebra vioara Stradivarius-Elder Voicu. Si a facut acest: experiment ciudat.

Mie mi se pare o buna dovada a faptului ca a meritat sa-i fie atribuit dreptul de a folosi vioara Stradivarius-Elder pe care a cantat si Ion Voicu, aceasta fiind proprietatea statului roman, deci si a noastra.... un pic.

Dirty Dancing

Patrick Swayze a fost un rasfatat al sortii. Pana intr-o zi in care norocul si-a intors fata de la el. I-am privit filmele, atat de diferite intre ele. L-am admirat mai ales pentru cele mai siropoase. Avea darul de a taia greata dulcetii in exces. Nu pot sa uit cum l-am vazut prima data in Dirty Dancing, intr-un subsol de la Teatrul Dramatic din Galati, intr-o inghesuiata de nedescris, la “video”. Cati mai sunt cei care isi amintesc aceasta forma de socializare in grup? Astazi descarcam de pe torente sau pur si simplu cumparam, inchiriem DVD-uri.

Acum un an, “ghost” a pierdut definitiv lupta cu moartea, rapus de un cancer de pancreas. Trupul sau atletic s-a macinat cu o viteza incredibila in acest…. Dirty Dancing.

Strainul

“Din pacate, dispar nişte repere extraordinare. Am fost foarte legat de Adrian Pintea, de Moţu’ Pittiş si de Ştefan Iordache.
În doi ani au murit foarte multi dintre cei cu care eu ma identificam. E un soc, vorbesti cu un om si la o luna jumate afli ca nu mai e. Cand a murit mama mea, ma miram de ce mai trece tramvaiul. Viata merge, nu are treaba ca a murit Doina Minculescu, maica-mea. Nu poti fi pregatit pentru asa ceva. Este neputinta, frustrare, negare si pe urma e o resemnare cumplita, ca si cum te tai şi nu te doare imediat.” (Cristian Minculescu - interviu Adevarul).

In aceasta primavara l-am vizitat pe maestrul Stefan Iordache. “Regele scamator” nu mai era acasa! Redevenise “strainul”.

Ma asteptam la mai multe gesturi de acest fel.

Prietenul prietenului meu

Ilie, ai sa fii mereu, prietenul prietenului meu!

Hai la multi ani, "minune blonda"!

Primul clopotel

Spune o vorba ca ardeleanu-i gospodar si vrea sa aiba lucrul lui! La noi, clopotelul a sunat dimineata, devreme... chiar de acasa.
.

25

Ani. Atat au trecut din momentul in care am fost impreuna la film. Un film despre care se vorbise mult in cercul nostru de prieteni.

Am fost impreuna la prima vizionare (aveam sa-l revad de foarte, foarte multe ori). Era programat la cinematograful “Dunarea”, aproape de centrul orasului Galati. Biletul de intrare costa trei lei, jumatate din cat trebuia sa platesti pentru o “bere la jumatate”, bauta pe terasa, la “Pescarul”. Daca erai elev sau student, puteai sa ceri inca o injumatatire a pretului biletului. Un leu juma' am platit in aceeasi perioada pentru un volum de “Poeme” al lui Nicolae Oancea.

Filmul era “Pas in doi” al lui Dan Pita. Anda Onesa, Claudiu Bleont, Ecaterina Nazare, Petre Gheorghiu erau doar cateva nume din distributia filmului. Cinematograful a facut obiectul unor dispute incredibile intre un mostenitor reimproprietarit si un investitor potent. In final, cinematograful a pierdut lupta si a fost ras de pe fata pamantului. Volumele de versuri sau de orice altceva au reusit sa rastoarne raportul in competitia preturilor cu berea si cu painea iar “libraria cu carti ieftine a murit”.

Pe Diana nu am mai vazut-o, nu am mai auzit-o, dar mereu “am tot gandit-o”…. de mai bine de zece, doisprezece ani.

Astazi este ziua ei de nastere. Nu am sa o sun, nu am sa-i scriu. Am sa ma gandesc insa la ea, la Diana, fata care ma priveste din fotografia ingalbenita, fata din statia de autobuz din Tiglina de acum douazeci si cinci de ani.

"despre acest innecat fara nume
care vaslise cu rost, fara rost
atunci cand voi fi mort de mult
se va spune ca eu am fost"

(Versuri din poemul "Despre acest innecat fara nume" - Micolae Oancea)

Hramul bisericii noastre

Aici a fost locul in care am primit botezul. Aici mergem in fiecare duminica, aproape. Stam putin, nu plecam fara sa aprindem trei lumanari. Una pentru bunica, una pentru bunicul si alta pentru Cristi. Duminica de duminica. Primii doi ne pot privi de sus si se pot bucura ca le rostim numele. Cel de al treilea este viu, poate si pentru ca Dumnezeu ne-a ascultat rugile.

Astazi a fost hramul Bisericii Sfanta Ana, biserica noastra. Noi nu suntem habotnici, insa, astazi ne-am rugat si am aprins tot trei lumanari: pentru bunica, pentru bunicul si pentru Cristi.









Un prilej de bucurie a fost si acela ca ne-am simtit egali cu un om care ni s-a prezentat: Ciprian. Iar gestul ni s-a parut simplu si uman.

Asa cum tot uman este sa ne amintim si ca astazi se implinesc doi ani de la alegerea Preafericitului Daniel ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane.